S-a decretat ziua pacalelii. De ceva secole. Un fel de zi in care oamenii recunosc cand mint. Nu mi-e foarte clar daca e o diferenta intre minciuna si pacaleala. Probabil insusi cuvantul face diferenta, esenta ramanand aceeasi. Esti simpatic daca ii pacalesti pe cei din jur. Devii mitoman in celalalt caz. Da, in prima varianta e posibil sa zambesti. Sau sa fii surprins. Sau sa crezi. Singura mea nedumerire este cum anulezi trairile. Cum te intorci inainte de momentul in care ai aflat ca nu este decat o...pacaleala. Suferi? Esti fericit? Plangi? Razi? Cine isi asuma voit aceste trairi pentru a le anula ulterior? Ce simti in momentul in care l-ai pacalit pe cel din fata ta? Ce simte cel pacalit cand anulezi ceea ce ar fi vrut sa se intample? Dar cand rectifici ceea ce nu ar fi vrut sa se intample? Nu pot sa vad placerea din spatele acestei zile.
Concluzie: realitate
Tacere
Nu putem sa simtim linistea. Nu o putem intelege. Nu putem sa traim fara cuvinte. Nu credem in sentimente fara sa le auzim. Nu avem incredere in ce simtim. Nu avem incredere in ce credem ca simtim. Ne e teama de noi. Ne e teama sa iubim. Suntem inspaimantati ca nu suntem iubiti. Suntem pierduti si ne regasim doar in cuvinte. Ne pierdem in sensurile pe care le dam si ne ascundem de teama a ceea ce spun cu adevarat. Ne credem eroi si refuzam sa fim oameni. Ne luptam cu lumea intreaga insa uitam cum a fost. Punem punct si incepem o noua lupta. Ne vrem liberi pentru a putea fugi. Ne dorim indragostiti fara certitudine. Suferim si refuzam ca am facut-o. Ne adunam si incepem un razboi. Cautam pacea. Uram si declaram iubire. Suntem goi dar ne inchipuim moderni. Suntem tacuti dar ne imaginam ca vorbim. Tacem si in simtiri. Ne trezim. Incepem o noua zi. Alta lupta. Alt final. Acelasi gol.
Concluzie: Marina
Concluzie: Marina
Mare
Jurnal de adolescent: Visare - Imaginatie - Teama - Uitare - Departare - Meditatie - Dragoste - Speranta - Zambete - Lacrimi - Revenire - Echilibru. Conquistador. Infrant. Renascut.
Aici poti sa iti odihnesti cuvintele. Poti sa privesti. Sa mirosi. Sa tremuri. Sa zambesti. Sa te uiti in gol. Sa asculti. Sa te bucuri. Sa fii. Sa plutesti. Sa te miri. Sa iti amintesti. Sa stai. Sa pui punct. Sa iti doresti. Sa fie mereu rasarit. Sa fie iar noapte. Sa zbori. Sa revii. Sa fugi. Sa te (re)gasesti. Sa poti.
Concluzie: Briza. Nisip. Valuri.
Aici poti sa iti odihnesti cuvintele. Poti sa privesti. Sa mirosi. Sa tremuri. Sa zambesti. Sa te uiti in gol. Sa asculti. Sa te bucuri. Sa fii. Sa plutesti. Sa te miri. Sa iti amintesti. Sa stai. Sa pui punct. Sa iti doresti. Sa fie mereu rasarit. Sa fie iar noapte. Sa zbori. Sa revii. Sa fugi. Sa te (re)gasesti. Sa poti.
Concluzie: Briza. Nisip. Valuri.
Coborare
Atunci cand pierzi instinctul de a privi inainte si ajungi sa te uiti in interior. Sau in oglinda. Sau sa-i privesti pe cei din jur. Atunci cand vezi picaturile de ploaie si nu minutele. Atunci cand pierzi scopul si cauti doar drumul. Atunci cand uiti in ce directie mergi alaturi de ceilalti. Atunci cand nu stii sau nu mai stii. Atunci cand incerci sa intelegi in loc sa pasesti. Atunci cand tu esti alt tu decat cel ce se trezeste cand suna ceasul. Atunci cand incepi sa te intrebi. Atunci incepi sa cobori de pe scena.
Concluzie: sotron
Abonați-vă la:
Postări (Atom)