O doamna grizonata. Par carliontat. Nu chiar fara putere. Zambitoare. Voce puternica.Un dialog oarecare intr-un loc oarecare.
- Cum sa dati banii inainte?? Nu v-ati gandit ca n-or sa mai vina?
- Eu am fost de buna credinta...
Simplitatea adevarului te poate inmarmuri. Clar, a facut ceea ce trebuia. Mai mult de atat. A facut ceea ce multi nu au curajul sa faca. S-a comportat normal.
Exceptia. Cineva a crezut in onestitate. Un om si-a inchipuit ca un cuvant spus e mai important decat sa se puna la adapost de probabilele ganduri secrete ale celor din jur. A acceptat sa plateasca un serviciu promis. Nu a propus un contract. Nu a avut un avocat care sa citeasca si sa disece drepturile si obligatiile. Doar a zambit, multumita pentru ca in curand un mic vis o sa se realizeze. A platit ceea ce i s-a cerut. A dat. Cu inima deschisa. Fara ocolisuri. Fara sa se tocmeasca. Nu s-a plans. Nu i s-a parut prea putin sau prea mult. Doar a fost de-acord. Intr-o lume plina de oameni, toti zambitori, mergand in sus si jos, spre locuri simple, spre alti oameni. Facand lucruri diverse. Foarte probabil lucruri bune. Ducand si aducand. Luand si dand. O lume cu doua sensuri.
Nu poti sa afirmi: naivitate! Naiv suna a ... hai sa zicem ca nu suna chiar a calitate . Nu pot sa fiu de-acord cu explicatiile dictionarelor unde naiv e sinonim cu simplu sau cu natural. Naiv e trist. "Simplu", "natural" sunt stari de fericire. Am intalnit o femeie simpla. Probabil printre putinii "simpli". Care mai cred in ceilalti oameni. Si pe buna dreptate. Intr-un om as crede si eu - totusi tind sa recunosc ca (ma contrazic, realizez) este o utopie sa crezi in oameni. Tradarea este parte definitorie a genei umane. Inchizand cercul, raman la stadiul de chitanta, bon, factura, confirmare, semnatura, stampila etc. Nu sunt curajoasa si nu pot fi libera in a crede si ma increde.
O femeie zambea.
O femeie care, foarte probabil, data viitoare va mai face un pas spre fericire.
Concluzie. Eroarea - umana - credem in lucruri pe care ni le inchipuim. Sau la care visam. Probabil uneori confundam planurile.
- Cum sa dati banii inainte?? Nu v-ati gandit ca n-or sa mai vina?
- Eu am fost de buna credinta...
Simplitatea adevarului te poate inmarmuri. Clar, a facut ceea ce trebuia. Mai mult de atat. A facut ceea ce multi nu au curajul sa faca. S-a comportat normal.
Exceptia. Cineva a crezut in onestitate. Un om si-a inchipuit ca un cuvant spus e mai important decat sa se puna la adapost de probabilele ganduri secrete ale celor din jur. A acceptat sa plateasca un serviciu promis. Nu a propus un contract. Nu a avut un avocat care sa citeasca si sa disece drepturile si obligatiile. Doar a zambit, multumita pentru ca in curand un mic vis o sa se realizeze. A platit ceea ce i s-a cerut. A dat. Cu inima deschisa. Fara ocolisuri. Fara sa se tocmeasca. Nu s-a plans. Nu i s-a parut prea putin sau prea mult. Doar a fost de-acord. Intr-o lume plina de oameni, toti zambitori, mergand in sus si jos, spre locuri simple, spre alti oameni. Facand lucruri diverse. Foarte probabil lucruri bune. Ducand si aducand. Luand si dand. O lume cu doua sensuri.
Nu poti sa afirmi: naivitate! Naiv suna a ... hai sa zicem ca nu suna chiar a calitate . Nu pot sa fiu de-acord cu explicatiile dictionarelor unde naiv e sinonim cu simplu sau cu natural. Naiv e trist. "Simplu", "natural" sunt stari de fericire. Am intalnit o femeie simpla. Probabil printre putinii "simpli". Care mai cred in ceilalti oameni. Si pe buna dreptate. Intr-un om as crede si eu - totusi tind sa recunosc ca (ma contrazic, realizez) este o utopie sa crezi in oameni. Tradarea este parte definitorie a genei umane. Inchizand cercul, raman la stadiul de chitanta, bon, factura, confirmare, semnatura, stampila etc. Nu sunt curajoasa si nu pot fi libera in a crede si ma increde.
O femeie zambea.
O femeie care, foarte probabil, data viitoare va mai face un pas spre fericire.
Concluzie. Eroarea - umana - credem in lucruri pe care ni le inchipuim. Sau la care visam. Probabil uneori confundam planurile.
