Nimic

Este un cuvant uzual. Este un raspuns - solutie. Este o sinteza a noastra.

Nimicul pleaca de la mea culpa si ajunge pana la superficialitatea maxima de care putem da dovada. Ne completeaza si de cele mai multe ori este solutia alternativ - demna la datul din umeri.

Incercand sa imi explic nimicul constientizez complexitatea lui si preponderenta in umilul vocabular folosit. Capata proportii in ciuda numelui si rolului oferit. Nimicul devine ceva. Esenta. Ne defineste.

Plecam de la "nimic" in speranta ca ajungem "ceva". In ciuda tentei oarecum negative, ar trebui sa recunoastem importanta pe care i-o dam. A capatat un loc cinstit - noi i l-am oferit. Ar trebui sa ne gandim la "nimic" mai des.

Daca nu ne place poate il inlocuim cu un "ceva" oarecare. Asta daca intr-adevar nu ne place sa ramanem nimic...

Concluzie: sau poate ne place?