Retinere

sau curaj. Oscilez intre cele 2 stari. A scrie sau nu amalgamul de cuvinte ce imi da ocol.
Argument: poate se diminuneaza / poate aflu un raspuns / poate am o revelatie
Contra: la ce bun?
incerc, trisez, ma opresc. pare complicat.

8 Martie

Acesta este un post chinuit. L-am scris, rescris, sters si iar scris de mai multe ori decat as putea sa recunosc. Oricat am incercat sa-i dau o forma (mai mult intuita) nu a capatat nici continut si nici mesaj.

In mare se dorea o mini-analiza a ce intelegem din aceasta zi. O perspectiva a celor 2 parti implicate:
- genul feminin (in stare de asteptare, probabil nerabdare si oarecum bucurie)
- genul masculin (foarte probabil solicitat, epuizat dar oarecum si magulit)

Legatura dintre cele 2 parti poate fi redusa la esenta - femeia stie ca trebuie sa primeasca iar barbatul ca trebuie sa ofere. Anterior acestui raport (contemporan) ma intreb cati stim ce anume ne determina relatia (tot mai controversata).

• aka "Ziua internationala a femeii". Este de fapt ziua in care femeia a fost recunoscuta - exista! - descoperita - redescoperita etc. Pentru ca nu avea niciun drept - nici macar cel care ni se pare tuturor atat de normal, de vot. Acele atat de aclamate drepturi de egalitate
• Exista un recent curent "ziua barbatului". Imi displace sa fiu pro sau contra asa ca doar nu voi fi pro. Doar nu inteleg de ce ar fi nevoie de o zi a barbatului. Doar pentru ca si barbatul sa fie egal cu femeia?! Eu as zice ca nu are sustinere - nu ar insemna oare sa renunte la niste drepturi? Pentru a fi egali? Retoric.
• Remarca! Nu sustin egalitatea femeilor cu barbatii. Sa fim seriosi. Este imposibil. Si nu sunt foarte sigura ca ne dorim chiar atat sa fim egali sau inegali.
• Dilema mea: femeile au o zi dedicata sau barbatii nu au si ei una? Ar fi chiar funny ca barbatii sa aiba o zi a lor in care..sa se uite la meci doar ei? sa primeasca cadou cutii de bere? Ar fi si varianta flori. Cum ar arata un barbat care ar primi un buchet de flori sau o cutie de bomboane? Sau poate i-ar sta mai bine femeii cu o sticla de bere impachetata frumos? Sunt nelamurita complet.
• Tind eu sa cred ca, deocamdata, (mai) este bine asa cum este...lucrurile marunte (inca) mai au un sens (oricat de mic) pentru ambele genuri.

Concluzie. E o zi reala. Nu numai in calendar. Pasnica.

Acordeon

- Vezi, eu vreau sa fiu om.
Ce poate fi mai simplu? Cel mai probabil e greu de inteles.De noi, de toti.
Neargumentat. Doar de bun simt. Dreptul la replica:
- Mai incet.- Pleaca de-aici!
- Ma doare capul!
- Taci!...
Ultim argument pentru sinele fiecaruia:
- Cu ce v-am suparat?
Indiferenta.
A intors ochii fara urma de suparare. Doar o mare nedumerire.
Intrebare-raspuns si accept.
- Ce am facut?A coborat. Fara sa inteleaga. S-au mai auzit cateva acorduri.Oare de ce?
Opinia publica a decretat. Ce surpriza!! Cand nu trebuia. Si nici prima oara.
Doar o zvacnire, in somn. Probabil un cosmar. Nimic nou.Stil inconfundabil. Esenta promo - arata ca exista. Imaginatia face restul
Admiratia fata de atitudinea luata a fost compensata...oare?
Evindet, o victorie. Raul a fost inlaturat.Totul a revenit la normal.
Inclusiv opinia.Fara exceptie. Chiar si intelegerea fata de cei din jur.
Intelegere fata de oamenii in nevoi - sentiment omenesc (basic) - a reinceput sa se manifeste. Statia urmatoare. Nevoia urmatoare..."saru'mana,nu am si eu bani de paine..." mai multe maini si-au dat acceptul. Nu a fost alungat, nu a fost dezaprobat, nu a fost acuzat.


Concluzie. Discernamant.Lipsa. Nedumerire. Mare.

1 Martie

Din pacate tine doar 1 zi. O zi in care poti sa zambesti. Fara motiv. Fara scop. Doar sa zambesti. Un gest neinsemnat. La indemana.

Este o zi in alb si rosu. Este blanda. Probabil mult schimbata. Diferite forme, culori,sensuri. Inca pastreaza ceva. O farama dintr-o impletitura. O idee pierduta cu mult timp in urma. Acum viu colorata. Poate in speranta de a compensa lipsa noastra. Golurile noastre.

Ne legam. Ne incurajam. Inca ne dorim. Inca o dorim. Ne cautam. Vrem sa ne gasim.Pare sa regenereze. Parem ca o incurajam. Suntem la limita - intre a o pierde si a ne regasi.

Concluzie. Gand frumos.

http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/martisorul-origine-semnificatie-68808.html

Stare

Un pas, alt pas, un clinchet (ecou) si apoi alt pas.

...ganduri nedefinite, pierdute, ascunse, de nerecunoscut. Nu le accepti.

Mai mergi un pas...te opresti..poti sa zambesti. Neclar. Mai incerci. Renunti.

Te intorci. Poti sa plangi. Nu e semnificativ. Inca o lacrima. Nu asta vrei.

Canti. Nu ai voce. Tipi. Nu ai putere. Te incrunti. Poate merita o secunda.

Decazi. Refuzi. Revii.

Concluzie. Nedumerire

Nimic

Este un cuvant uzual. Este un raspuns - solutie. Este o sinteza a noastra.

Nimicul pleaca de la mea culpa si ajunge pana la superficialitatea maxima de care putem da dovada. Ne completeaza si de cele mai multe ori este solutia alternativ - demna la datul din umeri.

Incercand sa imi explic nimicul constientizez complexitatea lui si preponderenta in umilul vocabular folosit. Capata proportii in ciuda numelui si rolului oferit. Nimicul devine ceva. Esenta. Ne defineste.

Plecam de la "nimic" in speranta ca ajungem "ceva". In ciuda tentei oarecum negative, ar trebui sa recunoastem importanta pe care i-o dam. A capatat un loc cinstit - noi i l-am oferit. Ar trebui sa ne gandim la "nimic" mai des.

Daca nu ne place poate il inlocuim cu un "ceva" oarecare. Asta daca intr-adevar nu ne place sa ramanem nimic...

Concluzie: sau poate ne place?

Festina lente

Oamenii se grabesc. Dintotdeauna. Sa traiasca - mai repede, mai mult, mai bine, mai intens. Intotdeauna trebuie sa ajungem undeva. Niciodata nu ne ajunge timpul pentru a fi acolo. Cand reusim sa atingem un punct trecem repede la urmatorul. Trebuie sa terminam ceva pentru a incepe altceva. Un altceva care speram sa se termine repede pentru a trece la alta etapa. Este un puzzle format din clipe unice pe care ne grabim sa le asezam la locul potrivit pentru a incheia ce? Preferam sa minimizam raspunsul si sa il impartim in secvente acceptabile in micul nostru univers: o ora de asteptare, o zi grea, o iarna lunga, o primavara ploioasa, un an prea dificil, adolescenta plina de indoieli, tineretea incarcata de planuri ... nu reusim sa ne oprim nici la final. Am prefera niste prelungiri. Sa mai adaugam o piesa. Cat de mica. Poate marcam un gol sau obtinem macaro remiza. Si din toate astea pierdem bucuria de a trai propria noastra viata. Uitam de noi insine. Uitam de cei din jur. Uitam si ceea ce am constinetizat.Uitam ca jocul, oricat de multe piese are, in final se incheie. Ajungem in cateva puncte cand ne aducem aminte de noi. Le depasim repede. Ne descompunem in clipe repezi si asteptam sa treaca. Poate ar trebui sa punem ceasul sa sune mai dese. Sa ne aminteasca de viata.

Nu stiu de ce copiii nu isi mai doresc sa fie adolescenti ci viseaza sa fie direct maturi. Ca si cum o parte din existenta ar fi inutila si EVRIKA! poti striga numai cand incepi sa cobori. Acolo exista un mister fundamental ce ti se descopera doar daca atingi maximul varstei si neaparat ai sarit etapele copilariei, jocurilor, dragostei, esecului, melancoliei, bucuriei...

Concluzie: Carusel.

Dragobete

Dragostea cred ca ramane sentimentul de baza pentru existenta noastra. O fraza banala. Chiar este. Si suntem si vinovati. Nu in totalitate dar nici nu este o scuza faptul ca nu prea ne e clar care ce sentimente avem. Prin urmare generalizam si ne consideram in cor indragostiti. Nu, nu este vorba numai despre relatia femeie-barbat ci despre orice tip de "iubire".

Pana la urma nu conteaza ce nume are..conteaza sa fim capabili sa extindem acel ceva dincolo de inimioare de plus, ciocolata, mesaje, trandafiri cu fundite etc. Evident, ziua - reper care sa imi aminteasca de acesta traire aparuta foarte probabil o data cu noi am decretat-o ca fiind 24 februarie. Nu am putut sa fiu originala si cu siguranta nu am cercetat "piata". Mi-a placut "Dragobetele". Mi s-a parut mie un moment deosebit - cred ca arhaicul numelui a fost decisiv (asta da motivatie!).

Suna inocent. Ca si cum ai fi in stare pura. Utopic. Cu o dorinta de continuitate. Cu siguranta nu am descoperit iubirea si atunci mi se pare de bun simt sa mostenesti ceva bun si sa il continui. Poate perfectionat. Macar nu deteriorat. Sa iti inchipui ca iubesti la fel de frumos precum o faceau oamenii din vremuri indepartate. Oamenii aceia cu opinci si cojoace. Oamenii care au trait in pasi mici. Printre lucruri marunte. Care nu s-au sinucis si nu au considerat ca nu au un rost. Care faceau o cruce mare inainte sa se aseze la masa sau sa mearga la culcare. Cei care avea momente de tristete, fericire, visare si multa munca. Nu traiau suficient de expresiv? Probabil prea simplu pentru gusturile noastre. Sau prea greu. Sau prea sincer.

Ma intreb (de cate ori imi amintesc sa ma intreb) de ce avem nevoie de o zi sa ne lasam de fumat, de o zi sa fim ecologisti, de o zi sa facem miscare...de o zi sa iubim. Pe de-alta parte, e buna si ziua asta. Cel putin ne acordam o sansa.Poate nu ramanem doar la o suma de sanse.

Concluzie: Schimb un moment din prezent pentru o traire din trecut.

http://www.crestinortodox.ro/cauta/poze-dragobete

Prestari servicii

O doamna grizonata. Par carliontat. Nu chiar fara putere. Zambitoare. Voce puternica.Un dialog oarecare intr-un loc oarecare.
- Cum sa dati banii inainte?? Nu v-ati gandit ca n-or sa mai vina?
- Eu am fost de buna credinta...

Simplitatea adevarului te poate inmarmuri. Clar, a facut ceea ce trebuia. Mai mult de atat. A facut ceea ce multi nu au curajul sa faca. S-a comportat normal.

Exceptia. Cineva a crezut in onestitate. Un om si-a inchipuit ca un cuvant spus e mai important decat sa se puna la adapost de probabilele ganduri secrete ale celor din jur. A acceptat sa plateasca un serviciu promis. Nu a propus un contract. Nu a avut un avocat care sa citeasca si sa disece drepturile si obligatiile. Doar a zambit, multumita pentru ca in curand un mic vis o sa se realizeze. A platit ceea ce i s-a cerut. A dat. Cu inima deschisa. Fara ocolisuri. Fara sa se tocmeasca. Nu s-a plans. Nu i s-a parut prea putin sau prea mult. Doar a fost de-acord. Intr-o lume plina de oameni, toti zambitori, mergand in sus si jos, spre locuri simple, spre alti oameni. Facand lucruri diverse. Foarte probabil lucruri bune. Ducand si aducand. Luand si dand. O lume cu doua sensuri.

Nu poti sa afirmi: naivitate! Naiv suna a ... hai sa zicem ca nu suna chiar a calitate . Nu pot sa fiu de-acord cu explicatiile dictionarelor unde naiv e sinonim cu simplu sau cu natural. Naiv e trist. "Simplu", "natural" sunt stari de fericire. Am intalnit o femeie simpla. Probabil printre putinii "simpli". Care mai cred in ceilalti oameni. Si pe buna dreptate. Intr-un om as crede si eu - totusi tind sa recunosc ca (ma contrazic, realizez) este o utopie sa crezi in oameni. Tradarea este parte definitorie a genei umane. Inchizand cercul, raman la stadiul de chitanta, bon, factura, confirmare, semnatura, stampila etc. Nu sunt curajoasa si nu pot fi libera in a crede si ma increde.

O femeie zambea.
O femeie care, foarte probabil, data viitoare va mai face un pas spre fericire.

Concluzie. Eroarea - umana - credem in lucruri pe care ni le inchipuim. Sau la care visam. Probabil uneori confundam planurile.

Lady Godiva

As fi preferat sa nu fie legenda. Cautandu-mi argumente mi-am dat seama ca nu prea conteaza daca a fost real sau nu. Acest "personaj" a existat - dovada de noblete sau a fost inventat - dorinta de moralitate.
Variantele sunt diverse. Dar nici asta nu e important. Nu conteaza daca Lady Godiva a umblat goala sau doar fara bijuterii pe strazile Coventry-ului, daca a fost singura sau insotita de o doamna de incredere, daca "Tom" -singurul locuitor ce a privit-o in aceasta ceremonie - a orbit, a fost omorat sau pur si simplu nu i s-a mai vorbit niciodata. Peste toate acestea, adevarat sau nu, Lady Godiva si-a sacrificat pozitia pentru a sustine cauza locuitorilor in fata sotului ei. A renuntat la statutul ei pentru a fi la fel de saraca precum supusii sai. Un aspect interesant - probabil - este pedeapsa pentru nerecunostinta celui care a preferat sa o priveasca decat sa ii fie recunoscator. Nu i s-a mai vorbit. Niciodata.
Intotdeauna exista o ruptura astfel incat perfectiunea gestului sa fie umbrita de inechitatea efemerului. Cu atat mai mult sacrificul Godivei este mai mare. A indurat umilinta. S-a bucurat de recunostinta dar nu in intregime. A cunoscut aprecierea supusilor dar si tradarea.

Concluzie: "Legenda?"

Starea timpului...pe scurt

• ne intereseaza cum a fost vremea (de ce este utila aceasta informatie?), cum este (probabil nu avem incredere in ceea ce vedem sau doar visam) si mai ales cum va fi (exista o satisfactie in a cunoaste viitorul imaginar ramas la stadiul de imaginat cu informatii exacte!!). Ultima varianta atrage dupa sine intotdeauna (nu cunosc exceptii) dezamagirea. Previziunile nu s-au realizat. Pariul cu Dumnezeu a fost pierdut. Concluzia filosofica? "Cum va fi vremea maine?"

• vremea este un reper important in viata noastra. Ploua. Ninge. E soare (Cum ne imbracam - Iau umbrela - Cu ce ma incalt? etc)

• planurile se impart totusi in planuri pe termen lung si scurt. Cele pe termen mediu tind in final sa fie absorbite de una dintre cele 2 mari categorii.Pe termen lung neaparat casa si masina (evident plastice - includ creditele, copiii, studiile etc). Pe termen scurt - restul planurilor. Planurile pe termen lung devin la fel de realizabile ca si prognoza meteo pe urmatoarele 3 zile (nu intra in discutie exceptiile si nici exceptiile exceptiilor).

• timp = vreme

• totusi am impresia ca (ne) pierdem vremea

• incerc sa vad cum ne petrecem timpul. Toti. In fiecare zi. Timpul impartit in clipe mici, mai mici, marunte. Cum suntem noi cu noi. Si cum petrecem acest timp. Fragmente de noi in oglinda. Sa ne vedem cu alti ochi. Cu ai celor din jur. Probabil o alta previziune...
  

Un om

Calitatile unui om.
Ne pot impresiona.
Le putem trece cu vederea.
Il putem invidia.
Sau defaima...

• Inteligenta. Nascuta si cultivata. Inteligenta pozitiva.


• Principii. Mostenite.Transmise.


• Puterea exemplului. Expusa. Perfectiune - imperfectiune.Asa da.Asa nu.


• Sinceritate. Dovada de curaj. Responsabilitate.


• Talentul. Primit (har). Descoperit (aptitudine)


• Moralitate. Dovada de libertate.

M-am gandit sa ii dau un nume. Gresit - are un nume. Numele insa nu e important. Probabil pentru ca e contemporan. Ar fi o dovada de curaj sa ii spun numele dar cred ca ar fi un inceput de "vindecare" sa recunosc ca un astfel de om exista. Nu este perfect. Este doar un om. In reperele mele "un om" este un statut spre care tindem. Spre care ar trebui sa tindem. Este un punct mic, colorat, luminos pentru care ar trebui sa fim recunoscatori. E destul de pustiu in rest.

Concluzie. Mai multi oameni. "Cine suntem"?

Liftul

Modalitate de parcurgere a etajelor repede si fara efort.
Inventie utila, apreciata, intrata in viata noastra de "oraseni" ca un "fara de care nu se poate".
Dezavantaj - cand se strica.
Ghinion - cand se strica si esti in interior.

Intrebare: ce faci cand cineva ramane in lift?
Experienta ne invata:
- treci ca si cum nimic nu s-a intamplat
- intetesti pasul ca nu cumva cel din lift sa te zareasca
- vorbesti la telefon ca sa te asiguri ca nu poate sa te intrerupa un asemena eveniment.
- pasesti usor, sa nu te simta dusmanul din lift (da, cel care striga mai devreme: ajutooor! ma aude cineva?)

Exista cateva variante complementare (inedite? la aceasta probabil obisnuita intamplare:

EPISODUL 1
EA & EL
Ea (la tel): Draga, nu mai astepta liftul pt ca este blocat si e cineva inauntru
El (cu siguranta tot la telefon) ... (umpleti spatiile goale pe baza raspunsurilor domnisoarei/doamnei. Cand intampinati greutati, treceti la imaginatie "next level")
Ea: Draga, si eu am urcat tot pe scari.
El: ...
Ea: Aveam si bagaje sa stii!
El: ...
Ea: Nu am cum sa dau drumul la lift
El: ...
Ea: Nu am ce sa fac, trebuie sa urci pe scari
El: ...
Ea: Pai si ce faci, stai la parter pana repara liftul?
El: ...
Ea (catre persoana din lift, prin geam): Domnisoara, mai incercati sa apasati pe butoane. Tineti liftul blocat.
(no comment)

EPISODUL2:
un oarecine & administratia blocului
X: nu va suparati, s-a blocat cineva intre etaje. Aveti un nr de telefon de la deranjamente?
Admin: cum? foarte bine! mereu deschid usa inainte sa se opreasca (liftul?) (probabil are dreptate, cineva a vrut sa sara din lift intre etaje. Este o noua modalitate de petrecere a timpului liber.
X: Nu cred ca a vrut sa ramana blocata...
Admin: si eu ce sa fac?
X: Sa dati un telefon la deranjamente. Sau sa imi dati un nr de telefon.
Admin: (liniste - stupefactie - se inchide usa)
X: ??
Admin: (se deschide usa) Vine.
X: Cine?
Admin: Cum cine?? Domnul de la lift.
X: Aveti idee cam in cat timp? Ce sa ii spun domnisoarei ca sa o linistesc?
Admin: O sa vina. (se inchide usa)

EPISODUL3:
DOI VECINI:
V1 (asteptand la parter cu degetul blocat pe buton)
V2: nu mai asteptati. Este blocat liftul.
V1: Serios? Nu merge?
V2: Nu, nu merge. Nu mai apasati pentru ca este si cineva in lift.
V1: Cat ghinion!! S-a stricat!
V2: ...
V1 (cuprins de disperarea etajelor ce trebuie escaladate poate chiar pana la nivelul 5! incepe sa apese cu exasperare pe buton, sperand probabil intr-o minune a chemarii. Incearca cu forta abandonului in fata unui lift necuvantator sa traga cu putere de usa. "Sesam, deschide-te!" pare sa nu functioneze nici acum. Deznadajduit, in fata usii bine inchise si a butonului rosu inca aprins, cu o ultima urma de energie bate in usa si murmura, mai mult pentru sine, concluzia esecului "nu merge..."

dictionar social: intotdeauna se intampla altora, intotdeauna trebuie sa actioneze/reactioneze altcineva. Somn usor.

"Ce ma enerveaza

...vremea asta"

De ce?

- Nu am putut sa traversez desculta.
Echo: Trebuie sa merg cu cizmele!! In picioare!!! Iarna!!!!
- Nu se poate face plaja.
Echo: Nici pe bloc. Nici in casa.Nici pe strada.
- Nu se vede culoarea autoturismului.
Echo: Si e nou... E nedrept!
- Trebuie sa astept sa vina un cineva sa dezapezeasca
(scara, usa, trotuarul, drumul..mintea)
(echo:cum ies din casa? cum deschid? manual de functionare? si in limba romana? care?)

De ce?
Ninge.
E iarna.
Clima temperata.
Nu a nins. Mirare.
A nins. Mirare.



Din pacate, e normal sa ninga iarna...
Suntem dezamagiti. Se intampla lucruri normale.

Nu vremea e problema...

Stii cum e!

Esti in mijlocul unui uzual monolog in doi (nu, nu e dialog sigur!)- dar in dezvoltare si cu aplicabilitate si pentru "monolog in cel putin doi"...zambete, evidente acorduri si incurajari. Subiectul trebuie sa fie interesant. Chiar si cand nu stii despre ce este vorba subiectul trebuie sa fie interesant.
De niciunde se transforma intr-un hibrid mono - diaLOG ce chiar pare sa iti solicite participarea. De aici ipoteza de "hibrid".
Prima reactie e de totala bulversare.

Evenimentul despre care nu stii nimic si despre care dupa minutele deja trecute tot nu ai aflat nimic devine (uimire!) parte din viata ta. Este realitate. Nu mai esti doar un spectator pentru sirul detaliilor si istoricului atat de aprins prezentat. S-a transformat intr-un ciclu de fapte prin care ai trecut, l-ai inteles si, mai mult de atat, l-ai simtit.
Mirarea creste. Ochii mari devin si mai mari! Nu trebuie decat sa "stii cum e!". Iar tu stii cum e... Doar ii simti siguranta pana in varful celui mai pesimist gand. Stie mai bine decat tine ce ai facut si mai ales cum ai reactionat. Cum ai trait acel moment. A mai ramas ca si tu sa fii de-acord.

Nu conteaza ca nu ai condus niciodata o bicicleta sau o masina. Cu siguranta "stii cum e!". Nu ai fost niciodata sa schiezi in Austria? Asta e culmea - e inacceptabil. Cu siguranta stii cum e!. Copilul tau nu e baiat? Este un detaliu.Doar stii cum e sa ai o fetita. Sora ta de fapt e mai mare decat tine? Nesemnificativ. Intotdeauna poti sa spui ca esti cel mare. Doar stii cum e!. Nu ai frati sau surori?! Imposibil. Toata lumea are si toata lumea stie cum e!

Clipele trec. Informatiile cad in avalansa. Domestice, savuroase, penibile, interesante, noi, probabile...gandurile iti zboara spre niciunde. Privirea este fixata catre un punct salvator ales in mod aleatoriu. Dupa nenumaratele intrebari retorice, cu un raspuns deja stabilit inca dinainte de a termina si ultima silaba, finalul se apropie. Il presimti. Vantul incepe sa suiere printre gandurile tot mai disperate. Tot mai puternic. Valuri tot mai inalte de furie. "Stii cum e!"

Ultima picatura de rational se chinuie sa prelinga cu demnitate un NU... complet strain de intelegere, rasare timida aprobarea...

Event reloaded.

Viata in ritm de S.H.

Un fenomen de amploare.Exponential.Invazie.

Tramvaie nemtesti.Albastre. Usi cu buton.
Masini din occident. Targuri. Specialisti in modificari. Tehnice.
Jucarii de oriunde. Vechi. Mai vechi. Pentru copii. Cu nevoi.
Haine de peste tot. Colorate. Ponosite. Aruncate.

Bucurii retraite. Imaginate. Re-imaginate.
Sentimente imprumutate. Mereu. Aceleasi.
Opinii repetate. Mereu. Ale altora.
Societate noua! Alta imagine. Alt unghi.

Revelatia second hand. Ineditul S.H.

Burj

Lumea "celui mai". Element definitoriu - "cifra".

Disperarea vremelniciei. Depasirea conditiei. Exterior vs interior.

Impresionam. Ne intrecem.Urcam.Pana unde?

Gandurile nu au valoare. Simple repere interioare. De orice categorie.

Spirala. Proportional.

Ultima realizare (efemera) - Burj Dubai. Prima incercare (istorica) - Burj Babil.

Guess what...

Ispita lui "Z"

Cotrar a ceea ce sugereaza, "Z" nu este o persoana.
"Z" este acel semn care ne ajuta de foarte multe ori sa ne aratam dezinteresul, dezacordul sau orice alt "dez-" ce ar putea (in dulcea noastra birocratie) sa ne reprezinte in fata autoritatilor (de orice fel) cand:
- umplem o pagina goala
- nu indeplinim un sir lung de conditii
- nu suntem de-acord cu un paragraf etc etc
Probabil am Z-uit o pagina cel putin o data.

Cu toate acestea un "Z" a ajuns pe o scara ierarhica sus sus sus..si apoi a venit deziluzionat jos jos jos...a fost un "Z" impertinent, foarte probabil oportunist. Un "Z" care a vrut sa ia locul lui "X".

Evident, "X" nu este nici el o persoana.
"X" este acel semn care trebuie neaparat introdus intr-o casuta.
Nu orice fel de casuta ci una patrata cu o latura de maxim 5 mm.

Comparand cele doua personaje, in mod logic "Z" va fi mai mare decat "X". Fizic.
Subtirelul "X" a fost mereu destoinic, atent si prezent cand a fost nevoie.
S-a miscat repede si nu a depasit limita impusa. Comparativ cu el, "Z" a fost doar un lungan boem, dornic de a mai castiga o secunda (utila), poate chiar un minut.

Tentativa lui "Z" a fost crunt pedepsita. Mustrare scrisa. De jos in sus si de sus in jos. Putinii "Z" ramasi vor fi in scurt timp inlocuiti - probabil printr-un decret, ordonanta etc etc de catre un departament specializat de "X"-si. Pentru siguranta se va institui un comitet de armonizare pentru a se asigura de buna utilizare a activitatii lui "X" si va fi crescut numarul acestora prin inmultire cu doi. Ca niciun "Z" sa nu mai poata vreodata patrunde pe domeniul "X"-lor.

... si "Z" a ramas in continuare doar o litera...

Inceput

Asa a inceput. S-a intamplat ca picatura sa fie asiatica.
Probabil eroare. Totusi as paria ca a fost chinezeasca.

Reevaluare.
Coincidenta si o alta revolta nefinalizata.
Materializare virtuala.
Euforia momentului.
Te simti un Caesar.
Iti revii repede.

Am pastrat putin din ceea ce am vazut.
Altii au trait.


Concluzie. Nu am

Picatura chinezeasca

Seara.
Un tramvai.
Doua scaune paralele.
O geaca asiatica si o hainuta de imprumut.
Un zgomot puternic.
O fractiune de secunda.
Sticla de apa loveste masculin peretele.
Tramvaiul merge.
Apa se plimba printre scaune. Sus...jos...
Distanta.
Doi ochi plang. Detaliu.
Alti doi ochi se uita afara.Impersonal.
Statie.Coboara. Pe rand.
Usile se inchid.
Alt zgomot puternic.
Un picior si un pumn o fac si mai mica.
Tramvaiul pleaca.
Ea merge in spatele lui.
El merge drept.

Concluzie. Diferente culturale?